Dacă ai stat măcar o dată de vorbă cu un ardelean, sigur ți-ai dat seama imediat după felul cum povestește. Vorba e mai rară, mai liniștită, plină de „no”-uri și „mno”-uri, iar unele cuvinte au un farmec aparte pe care nu-l prea găsești în alte regiuni. Limbajul ardelenesc are savoarea lui, cu expresii simple, dar încărcate de sens și de căldură.
Cuvinte și expresii ardelenești uzuale
fain = frumos, plăcut, bun („No, fain îi aici la tine”)
no = interjecție folosită la început de frază, ca „ei”, „păi”, „așadar” („No, hai să mergem”)
tulai = exclamare, mirare sau supărare („Tulai Doamne, ce s-o întâmplat?”)
napoi = înapoi („Hai napoi acasă”)
iaca = uite („Iaca ce-am găsit”)
șezi = stai jos („Șezi oleacă și odihnește-te”)
oleacă = puțin („Mai stai oleacă și-apoi plecăm”)
hâtru = glumeț, pus pe șotii
găbăra = geantă, traistă
hăi / hăi-hăi = hai! (folosit și la mânatul vitelor)
di tăte = de toate („Am pus pe masă di tăte”)
hăt = departe („Stă hăt la capătul satului”)
amu = acum („Amu vin și eu”)
No, bine” = așa e, de acord
„Ce faci, măi, omule?” = întrebare blândă, prietenească
„Așe-i” = așa este
„Mno” = confirmare, asemănător cu „da, așa e”
Ce-i specific ardeleanului nu-s doar cuvintele, ci și ritmul vorbirii – mai rar, mai domol, cu pauze și cu „no” sau „mno” care țin loc de jumătate de propoziție.
