Decizia CJUE, pronunţată la 5 iulie 2025, a vizat un litigiu originar din România, în care şase magistraţi pensionari au contestat suspendarea „primei de pensionare” prevăzută de lege pentru magistraţi. Instanţa de la Luxembourg a răspuns că această măsură nu încalcă principiul independenţei justiţiei, însă **a subliniat expres că remuneraţia judecătorilor, activi şi pensionari, trebuie să fie foarte ridicată şI că este adecvat să fie comparată cu media salarială a statului membru în cauză.
Concret, instanţa menţionează în considerentele sale:
„Nivelul remuneraţiei judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având în vedere contextul socioeconomic al statului membru… Din această perspectivă, este adecvat să se compare remuneraţia medie a judecătorilor cu salariul mediu la nivel naţional.”
În cauza specifică României, CJUE a constatat că:
- la început de carieră, un judecător are un salariu de aproximativ 2,9 ori salariul mediu brut,
- un judecător de la instanţa supremă câştigă aproximativ 5,8 ori salariul mediu brut.
Din acest motiv, instanţa europeană a concluzionat că remuneraţia magistraţilor români rămâne în concordanţă cu importanţa funcţiilor pe care le exercită, dar a insistat ca statul român să se asigure că diferenţa faţă de media salarială nu devine disproporţionată.
Decizia vine într-un moment delicat pentru România, unde Guvernul intenţionează să modifice legile privind statutul magistraţilor şi pensiile de serviciu, iar sistemul judiciar reclamă că orice reducere a beneficiilor sale ar afecta independenţa.
CJUE a mai stabilit că orice reduceri ale salariilor sau pensiilor judecătorilor trebuie:
- prevăzute clar de lege;
- proporţionale, raportate la scopul urmărit;
- eventuale măsuri de restrângere trebuie să vizeze şi alte categorii bugetare, pentru a nu se limita doar la magistraţi.
