Ungaria lui Magyar caută să refacă Imperiul Austro-Ungar, Polonia devine putere baltică
Premierul maghiar Viktor Orban se visa, în calitate de conducător al Ungariei, un lider al lumii turcice, așa că a căutat să-și apropie diplomatic și comercial țara de Turcia și de națiunile din Asia Centrală, unele bogate în petrol și gaze. A reușit să facă acest lucru, dar în mică măsură. Cu Orban la conducere, Ungaria și-a găsit o vreme prieteni, mai ales în ceea ce privește opoziția față de creșterea puterii Comisiei Europene, în Grupul de la Vișegrad (V4), alături de Polonia, Cehia și Slovacia. Nerespectarea principiilor UE și mai ales deschiderea față de Rusia a lăsat Ungaria cu un singur aliat în UE, Slovacia. Un alt partener european de „nădejde” rămas a fost Serbia, care-și alege în general alianțele în funcție de interesele de moment.
Noul lider maghiar, Peter Magyar, conform Politico și Portfolio, caută apropierea față de Austria și se vorbește chiar de aducerea acestei țări central-europene în V4. Orban nu era în relații bune cu Austria și căuta să alunge din economia maghiară companii mari austriece, una fiind Strabag. Nici cu băncile austriece premierul Orban nu s-a înțeles prea bine. Magyar, speculează presa maghiară, s-ar putea să încerce să refacă, cel puțin diplomatic, Imperiul Austro-Ungar, din care făceau parte, printre altele, ceea ce astăzi sunt Cehia și Slovacia.
Polonia, una din componentele puternice ale V4, s-a detașat de Ungaria lui Orban după schimbarea puterii de la Varșovia și se detașează rapid și de Europa Centrală, tinzând să devină o putere baltică, adică își extinde influența și alianțele spre nord. „Mulțumită energiei și îngrijorărilor legate de securitate, centrul de gravitație al Poloniei se mută spre nord”, după cum a constatat The Economist. Atenția geopolitică a Varșoviei este ațintită spre Marea Baltică. „Baltica trebuie să devină din nou o mare roșu-albă (culorile de pe drapelul Poloniei – n.r.)”, a declarat în toamna anului trecut premierul polonez Donald Tusk într-un discurs în portul Gdynia. „Toată Polonia se uită la marea noastră, Baltica, cu atenție extraordinară. Aici, din nou, se desfășoară istoria noastră și viitorul nostru.” Pentru a fi din nou putere baltică dominantă, Polonia își extinde flota de vapoare, atât comerciale cât și de război.
Securitate energetică, alianțe militare și portul Gdansk în ascensiune
Securitatea energetică a Poloniei depinde din ce în ce mai mult de Baltică. Țara dezvoltă acolo unele dintre cele mai ambițioase proiecte de energie eoliană offshore din Europa. De asemenea, conducta Baltic Pipe, prin care Polonia aduce acasă gaze naturale pe care le extrage din Norvegia, trece prin Marea Baltică. Terminalul prin care țara importă gaze naturale lichefiate este tot la Marea Baltică.
Ca putere baltică dominantă, Varșovia își adâncește relațiile cu țările baltice. Nu trebuie uitat că a existat o uniune statală polono-lituaniană, sau „Republica celor două națiuni”, care la apogeul puterii stăpânea teritorii din Belarus, Ucraina și Rusia și se învecina cu Moldova. În secolul XVII, litoralul acestei uniuni statale avea o lungime de circa 1.000 de kilometri.
Legat de Polonia, care-și construiește una dintre cele mai mari și moderne armate din UE, aceasta a susținut puternic aderarea la NATO a Finlandei și Suediei. În prezent, dacă este exclusă Rusia, Marea Baltică este înconjurată de state ale alianței militare nord-atlantice. Între timp, Varșovia insistă pentru patrule comune NATO în Baltică și efectuează exerciții militare cu vecinii baltici. Când s-a retras din Convenția de la Ottawa privind restricționarea folosirii minelor marine, Polonia a făcut acest lucru împreună cu Lituania, Letonia și Estonia. Polonia și partenerii săi baltici au în comun percepția că Rusia este o amenințare.
Pentru Polonia, Marea Baltică devine și o rută comercială cu importanță în creștere. Țara are mai multe porturi baltice mari. Cel mai mare dintre ele, Gdansk, a urcat de pe locul 11 în 2024 pe locul 8 anul trecut în clasamentul porturilor din Europa (inclusiv din Rusia europeană) în funcție de cantitatea de marfă procesată. Spre comparație, Constanța a ieșit din top 10 din cauza scăderii semnificative a cantităților. În schimb, la Gdansk, unde există și un terminal de petrol, activitatea a crescut. În ultimii câțiva ani, portul polonez a avut cea mai rapidă expansiune din UE.
Având în vedere că vecinii par să se reorienteze spre fostele lor imperii, întrebarea care se poate pune este încotro se îndreaptă România? O vreme, după căderea regimurilor comuniste, România a făcut tandem cu Bulgaria. Au intrat împreună în UE și apoi în spațiul Schengen. O vreme, instituțiile europene le-au privit ca pe un cuplu, uneori spre iritarea Bucureștiului. Pe vremea Imperiului Bizantin, pe teritoriile României (doar parțial) și Bulgariei de astăzi se întindea Țaratul vlaho-bulgar (sau Imperiul vlaho-bulgar, după cum îi spun unii). Bulgarii încă se mai mândresc cu acest „imperiu”.
