Demisia fostului ministru al Culturii aprinde tensiunile în plen
Demisia fostului ministru al Culturii Demeter András István a provocat marți un nou val de tensiuni în plenul Camerei Deputaților, unde reprezentanții mai multor partide — AUR, UDMR, USR și SOS România — au avut schimburi aprinse de replici. Scandalul a izbucnit după apariția unei înregistrări audio din 2012 în care fostul ministru folosea un limbaj vulgar.
Ministrul Culturii și-a anunțat luni, 25 mai, demisia din funcție. Anterior deciziei sale, atât Kelemen Hunor, președintele UDMR, cât și liderul deputaților UDMR, Csoma Botond, i-au cerut public demisia. Premierul interimar Ilie Bolojan a luat act de demisie prin intermediul purtătoarei de cuvânt a Guvernului, Ioana Dogioiu.
Marți, dezbaterea s-a mutat în Parlament. De la tribuna Camerei Deputaților, deputatul AUR Daniel Ciornei a cerut explicit scuze publice din partea fostului ministru.
„Eu, Daniel Ciornei, parlamentar ales de cetățeni români de origine maghiară, romi, ucraineni, cer în numele lor ca ministrul demisionar al UDMR de la Cultură să-și ceară scuze public tuturor cetățenilor români”, a declarat Ciornei.
Pozițiile partidelor: de la apărare la acuze de operațiune securistă
Reacțiile au fost divergente și au reflectat tensiunile politice mai largi din coaliție.
Viceliderul deputaților UDMR, Szabo Odon, a apărat fostul ministru, subliniind că Demeter András și-a asumat greșeala, și-a dat demisia și și-a cerut scuze. Szabo a adăugat că episodul a fost un „compromat foarte clar”, amintind că Demeter, pe când conducea radioul public, a împiedicat cumpărarea postului Radio Chișinău de o entitate rusă.
Deputatul USR Emanuel Ungureanu a declarat că situația „este specifică unei operațiuni securiste”, susținând că fostul ministru a fost compromis prin scoaterea din context a unei înjurături.
Verginia Vedinaș, deputată SOS România, a adoptat o poziție fermă: „Scuzele nu iartă păcatele, nu iartă greșelile abominabile. Scuzele nu iartă umilința poporului român”, a afirmat ea, adăugând că nicio țară din Europa nu are o legislație mai generoasă pentru minoritățile naționale decât România.
