Cazul recent de la Cluj, în care un livrator străin a fost agresat pe stradă, a generat un val uriaș de reacții în spațiul public. Toate posturile media naționale și locale au difuzat pe larg incidentul, prezentându-l într-o singură cheie: românii, agresori, iar imigranții, victime inocente.
Mai mult, polițistul aflat în timpul liber care a intervenit pentru a-l salva pe tânărul străin a fost imediat transformat într-un „erou public”, fiind felicitat oficial de conducerea Ministerului de Interne și a Poliției Române. Toată această mobilizare ridică însă întrebări: nu cumva această reacție a autorităților și a presei a avut rolul de a submina “autoritatea” românilor și de a-i prezenta ca pe niște barbari într-o țară care își deschide larg porțile pentru forța de muncă din afară?
O narațiune unilaterală
Deși agresiunea este un fapt condamnabil și trebuie sancționată conform legii, lipsesc din relatările mass-media contextul și nuanțele situației. În spațiul public, s-au făcut numeroase semnalări privind tensiunile sociale generate de integrarea forțată a unor muncitori străini în comunități mici, unde localnicii simt adesea că siguranța lor și a copiilor lor este pusă în pericol.
Totuși, presa nu a relatat decât despre violența românilor, omițând întrebările legitime legate de modul în care sunt selectați, verificați și integrați imigranții.
Premiere cu iz propagandistic
Incidentul s-a petrecut marți seară. Un cetăţean străin care făcea livrări cu o bicicletă, în Bucureşti, a fost lovit de un tânăr de 20 de ani, care i-a cerut să se întoarcă în ţara lui, susţinând că este un „invadator” şi filmând agresiunea.
Mai mult, polițistul aflat în timpul liber care a intervenit pentru a-l salva pe tânărul străin a fost imediat transformat într-un „erou public”, fiind felicitat oficial de conducerea Ministerului de Interne și a Poliției Române. Toată această mobilizare ridică însă întrebări: nu cumva această reacție a autorităților și a presei a avut rolul de a submina “autoritatea” românilor și de a-i prezenta ca pe niște barbari într-o țară care își deschide larg porțile pentru forța de muncă din afară?
În paralel, nu există o discuție reală despre agresiunile și infracțiunile comise de unii cetățeni străini în România. Cazuri de hărțuire, furturi sau chiar agresiuni sexuale nu primesc aceeași vizibilitate și nu sunt tratate cu aceeași duritate.
Această dublă măsură nu face decât să alimenteze frustrările și tensiunile sociale. În loc să fie discutate deschis problemele reale legate de integrarea muncitorilor străini și de protejarea comunităților locale, societății i se oferă o singură narațiune – aceea a românului agresor și a străinului nevinovat.
