De ce Qatar este o țară cu totul specială – De la pescuitori de perle și sărăcie, până la zgârie-nori și ambiții uriașe

Qatarul este o țărișoară mai mică decât trei județe românești dar are o ambiție de parcă ar avea forța Chinei. Are doar trei milioane de locuitori, dintre care cei mai mulți sunt muncitori din Asia, însă micuțul Qatar vrea ca toată lumea să audă de el. De ce este Qatarul o țară diferită de oricare alta? Cum a ajuns să stea „la masa bogaților”, deși acum câteva zeci de ani era sărăcie lucie acolo?. Ce poți vizita în Qatar dacă ai vrea să mergi vreodată acolo?

Informația pe scurt

  • Țara este cunoscută pentru postul Al Jazeera, pentru compania Qatar Airways și pentru faptul că deține echipa Paris SG. Devine faimoasă și capitala Doha, un oraș care și-a crescut de 50 de ori populația în șase decenii și are și zgârie-nori. Fondurile din Qatar au investit și în companii auto mari (Porsche, Volkswagen).
  • Qatarul nu are munți, iar cel mai înalt punct este la 103 m altitudine. Pe de altă parte, cea mai înaltă clădire, terminată în 2007, are 300 de metri înălțime, iar Doha ar putea avea pe viitor și un zgârie-nori de 500 m înălțime.
  • Qatarul avea de 30 de ori mai puțini locuitori acum jumătate de secol și petrol s-a descoperit în anii 30 ai secolului trecut, dar nu în cantitățile care au îmbogățit Arabia Saudită. Marea schimbare a venit după ce s-au descoperit resursele de gaz natural. În țară au intrat „tone” de bani după ce tehnologiile au permis transportul gazului natural lichefiat la mii de km distanță. Pentru asta, autoritățile au riscat, s-au împrumutat și au construit o infrastructură de miliarde de dolari.
  • Qatar este o țară minusculă, înconjurată de vecini puternici. Pentru a face față situației a investit banii obținuți din vânzarea gazului natural lichefiat pentru a-și crea un brand de țară. Statul investit în companii de peste tot în lume, găzduiește o mare bază militară americană și și-a promovat intensimaginea în cele mai mari țări.
  • Capitala Doha, unde locuiesc peste 1,5 milioane de oameni, are zone luxoase, insule artificiale, zgârie-nori, un muzeu de artă islamică unde s-au investit miliarde și mall-uri de mari dimensiuni. În restul țări sunt zone cu dune spectaculoase, formațiuni de piatră curioase și forturi vechi. Cei din Qatar ar vrea ca în 2030 numărul de turiști să fie de zece ori mai mare decât în prezent, dar este un obiectiv foarte greu de atins.
  • Statul are 3 milioane de locuitori, dar numai o zecime sunt cetățeni ai țării, în timp ce peste 2 milioane de oameni sunt muncitori migranți din țări precum India, Banghladesh, Pakistan sau Nepal. Cel mai mare reproș adus Qatarului pe plan internațional este legat de modul cum sunt tratați acești muncitori și de faptul că au fost decese pe șantiere.

De la foamete la lux, o schimbare uluitoare

Puține țări ale lumii s-au schimbat așa de mult în 50 de ani, de la un loc complet rural, la unul cosmopolit și cu ambiții mult peste mărimea lui. Qatarul vrea să atragă turiști și se prezintă ca fiind un loc ce combină tradițiile beduinilor și viața simplă, cu eleganța de secol 21 și muzee și mall-uri de ultimul răcnet.

Muzeul Național din Qatar (sursa foto Mohamed Abdelrazek, Dreamstime.com)

Într-un Atlas Geografic din 1967 se scria despre „șeicatul Qatar” că are 70.000 de locuitori, moneda era rupia indiană, iar resursele trecute în revistă erau cămilele, oile, lâna, peștele, perlele și petrolul. Capitala Doha avea doar 45.000 de locuitori, de peste 30 de ori mai puțin decât acum. Totul este diferit acum.

Cum a evoluat populația Qatarului

1950: 25.000

1970: 108.000

1990: 470.000

2000: 591.000

2006: 1,04 milioane

2013: 2,1 milioane

2017: 2,33 milioane

2022: 3 milioane

Dintre cei 3 milioane de oameni, sub 300,000 sunt cetățeni qatarezi, iar aproape 90% sunt muncitori străini, dintre care estimările indică 700.000 de indieni, câte 400.000 de nepalezi și de cetățeni din Banghladesh, 300.000 de egipteni și peste 100.000 de pakistanezi și sri-lankezi.

Qatarul are un produs intern brut uriaș, 61.000 de dolari/locuitor, mai mult decât dublu față de Arabia Saudită și de peste 15 ori mai mare decât al Egiptului. Față de Yemen, cea mai săracă țară din zonă, PIB-ul mediu qatarez este de 100 de ori mai mare.

În Qatar emirul are puteri mari, și multe ministere sunt conduse de oameni din familia regală. Nu există partide politice și mai bine de 90% dintre oamenii care locuiesc în Qatar nu au drept de vot. 1999 a fost anul în care s-a votat pentru prima oară în Qatar, în alegeri locale. Presa are un anumit grad de libertate, dar adesea se aplică cenzura și nu se admit critici la adresa familiei regale. Jurnalișii aplică și autocenzura, știind că ar putea avea de suferit.

Cei care intră în Qatar nu au voie să aducă alcool, carne de porc sau reviste porno. În țară, vânzarea de alcool este strict controlată, iar berea poate fi găsită doar la barurile unor hoteluri de fițe, de multe ori la prețuri de peste 15 euro o sticlă. Este interzis consumul de alcool în public și orice comportament care ar da de înțeles că un om este beat.

O ambarcațiune dhow la Doha (sursa Hakan Can Yalcin, Dreamstime.com)

Cifra cel mai des întâlnită, când este vorba de investițiile făcute de Qatar din 2010 până acum, pentru a găzdui Cupa Mondială de Fotbal (2022 FIFA World Cup), este 220 de miliarde dolari. Multe țări de prim rang ar fi spus din start că este prea mult și că un astfel de plan le-ar putea duce spre faliment. Nu și mica țară arabă…

Deși este o țară minusculă, la nivel diplomatic Qatar este foarte puternică, iar istoria, amenințările din jur și geografia explică de ce a ajuns așa.

Cum s-a îmbogățit micul stat Qatar

Istoria demnă de menționat începe la mijlocul secolului XVIII, când pe teritoriul de azi al țării a sosit familia Al Thani, care se află și în prezent la conducere. La mijloc de scol XIX capitala a fost stabilită la Al Bida (zona portului actual) și se puneau bazele orașului care avea să devină apoi Doha.

Ruine în deșert (sursa foto Gustavo Mittelmann, Dreamstime.com)

Înainte să fie descoperite rezervele de petrol, ocupația de bază în zona Golfului Persic era pescuitul de perle care era făcut de așa-numiții „pescuitori” care făceau scufundări pentru a descoperi și scoate perlele din adâncuri. Cam patru luni pe an se făcea asta, iar munca era extrem de periculoasă, fiindcă acești căutători încercau să se scufunde cât mai adânc și erau trași apoi afară rapid cu frânghii. În unele cazuri, oamenii se înecau, iar cei care scăpau de moarte aveau sechele pe viață, după mii de scufundări. Acest comerț cu perle a atins maximul după 1850 și aceste pietre prețioase ajungeau în Persia, Imperiul Otoman și India și erau descoperite în largul unor orașe precum Doha, Manama (Bahrain), Abu Dhabi (EAU) și Dubai (EAU).

Pe la 1930 mica peninsulă din Golful Persic era foarte săracă, dominată de foamete. lipsuri și boli.

Un moment istoric pentru Qatar a fost după 1935, când s-au descoperit rezervele de petrol. Exploatarea lor a început după 1950, iar petrolul a devenit principala sursă de venit a micului teritoriu, înlocuind căutarea de perle și pescuitul. Totuși, rezervele de petrol s-au dovedit modeste comparativ cu cele din țările celebre ale regiunii.

Prima școală din Qatar s-a deschis în 1952 și primul spital mare, în 1959. Era începutul modernizării. Prima universitate a fost deschisă în 1973, iar muzeul național, doi ani mai târziu.

Țara este independentă din 3 septembrie 1971. Tot în anii 70 s-a mai întâmplat un lucru care avea să schimbe viitorul țărișoarei din Golful Persic: au fost descoperite rezervele de gaz natural în apele teritoriale. Interesant este că, la acel moment, mulți înalți oficiali din Qatar au fost dezamăgiți și le părea rău că NU a fost o descoperire legată de petrol, pentru ca țara să ajungă să prospere precum Arabia Saudită și Kuweit. Nu aveau de unde ști atunci că gazul natural va transforma Qatar-ul într-una dintre cele mai bogate țări din lume (la capitolul venit mediu pe cap de locuitor).

În 1995 a avut loc o lovitură de stat fără vărsare de sânge, iar lucrul ieșit din comun a fost că șeicul Khalifa a fost dat la o parte de…fiul său, Hamad. Principalul motiv ținea de faptul că politica externă era dictată aproape în totalitate de Arabia Saudită, iar acest lucru nu era pe placul lui Hamad, care voia ca statul arab să urmeze propria linie de dezvoltare.

Timp de două decenii nimeni nu s-a atins de gaze, dar după 1990 tehnologia avansase, iar Qatarul și câțiva parteneri internaționali au început să lucreze la infrastructura de extracție și transport a gazului natural și au investit miliarde de dolari pentru ea. Qatarul a luat împrumuturi externe, dar le-a putut plăti datorită veniturilor obținute.

Gazul natural era până atunci transportat prin conducte, iar asta limita mult distanța maximă la care putea fi dus. Noile tehnologii industriale au dovedit că gazul poate fi răcit la temperaturi de -163 C, astfel că se lichefiază în instalații speciale, volumul scade mult și gazul poate fi transportat în rezervoare gigantice speciale, în nave speciale, pe mii de kilometri.

Instalații industriale (sursa foto Jaibajpai, Dreamstime.com)

Aceste rezervoare au o izolație termică extraordinară, cu mai multe straturi de material, și cu căptușeala interioară din oțel. Gazul își poate păstra forma lichidă doar ținut la temperatura optimă.

La destinație se face conversia inversă a gazului, iar țări care ar fi putut trimite gazul doar în apropiere, îl pot exporta în cealaltă parte a globului. Qatarul îl trimite în Japonia, Coreea de Sud și China, printre altele. Acum, că legăturile europenilor cu Rusia au fost într-o importantă măsură tăiate, Qatar devine și mai importantă, iar Europa negociază pentru a primi și ea gaz de acolo.

Qatarul are, în 2022, a doua cea mai mare capacitate operațională de export de gaz natural lichefiat dintre toate statele lumii (77 milioane de tone metrice/an), fiind devansat doar de Australia. Pe locurile 3-5 sunt Statele Unite, Malaezia și Algeria.

Apărare și oameni grei

Când Irakul a invadat Kuweitul, în august 1990, conducătorii micului stat arab și-au dat seama că țara este vulnerabilă în fața vecinilor mult mai puternici și mai bogați și au decis că trebuie să-și găsească aliați de calibru, să construiască un brand de țară și să se promoveze intens în media internaționale.

Țara a construit, cu un miliard de dolari, baza Al Udeid Air Base care este folosită din 1999 de către americani, aceștia mutându-și baza din Arabia Saudită în micul stat, lovitură diplomatică extrem de abilă. În ianuarie 2022, președintele Biden îl primea la Casa Albă pe emirul Qatarului pentru a discuta diverse probleme geopolitice, inclusiv tema exporturilor de gaz natural.

Cel mai cunoscut qatarez din lume este, probabil, Nasser Al-Khelaifi, șeful Qatar Sports Investment, fondul care deține echipa PSG.

Cel mai bogat om din Qatar în clasamentul Forbes are o avere estimată la 2,1 miliarde dolari și este șeful Al Faisal Holding, unul dintre cele mai mari conglomerate care deține hoteluri în multe locuri din lume. Faisal Bin Qassim Al Thani este numele lui, are 74 de ani, a început să vândă mașini la Doha când avea 16 ani și a început să facă bani buni când a devenit distribuitor al anvelopelor Bridgestone.

Cel mai important om din țară este emir, conducătorul statului. Sheikh Tamim bin Hamad al-Thani este la putere din 2013, când tatăl său a i-a făcut un transfer pașnic de putere. Hamad al-Thani a făcut școala la renumita academie militară britanică Sandhurst.

Brand-ul Qatar – „Media și mediation”

Țara este cunoscută pentru postul Al Jazeera (creat în 1996) , pentru compania Qatar Airways și pentru faptul că deține echipa Paris SG (participație de 70% din acțiuni, din 2011). Fondurile suverane din Qatar au investit și în companii auto mari (Porsche, Volkswagen), în banca Barclays și în construcția înaltei clădiri londoneze The Shard.

Unii analiști au numit strategia agresivă a Qatarului „media and mediation.

„Media” fiindcă Al-Jazeera a devenit un reper în jurnalismul arab, iar Qatarul a investit mult pentru a se promova pe marile canale de presă din lume (fie că este vorba de Qatar Airways, fie despre capitala Doha și ce poți face acolo, ca alternativă la Dubai). David Beckham a fost recompensat regește pentru a face reclamă turismului de Qatar, spre exemplu, iar Qatar Airways are și a avut de ani buni reclame la cele mai mari posturi TV ale lumii, promovându-se ca fiind o linie aeriană de cinci stele.

„Mediation” (medierea) se referă la o strategie diplomatică ce merge pe ideea de a încerca să fi prieten cu toată lumea, să te oferi să mediezi conflictele din regiune și să nu iei vizibil partea nimănui. În unele cazuri a reușit câte ceva, în altele mai puțin, țărișoara find supusă unei blocade în 2017 de către Arabia Saudită și câteva dintre aliatele ei, motivul fiind relațiile cu Iranul. Mulți cataloghează această politică drept oportunistă și riscantă.

Turismul în Qatar – Lux, deșert, prețuri mari

Qatarul nu prea are parte de turiști, dar ceva atracții sunt, pentru o țară atât de mică: vechi forturi, „mări” de dune, partide de vânătoare cu șoimi, formațiuni de roci ciudate în deșert. Cele mai multe lucruri sunt însă în capitala Doha care a investit zeci de miliarde în ultimele două decenii.

La capitolul mâncare, Qatarul are tradiție pentru langusta făcută la grătar, pentru iaurtul din lapte de capră, pentru cafeaua aromată cu cardamom, pentru curmalele de multe feluri și pentru „makbus” ( un fel de mâncare cu orez, condimente, sos și carne de miel, pui sau pește. Qatarul este însă dominat de restaurante care servesc preparate din cele mai celebre bucătării ale lumii, astfel că un turist care nu iese din capitala s-ar putea să nu guste vreo mâncare arabă tradițională.

Avion Qatar Airways (sursa foto Mark Rodel Dela Rosa, Dreamstime.com)

Trebuie spus că nu este deloc ieftin să mergi în Qatar, iar în presă au apărut informații pe larg despre cât plătesc suporterii care vin să vadă meciuri la CM 2022. În cel mai bun caz, dacă stai 3-4 zile și mergi la un singur meci, poți „scăpa” cu sub 3.000 de euro. Cineva care merge la mai mult meciuri și stă peste două săptămâni poate plăti mai mult de 15-20.000 de euro.

Cazarea este foarte scumpă în Doha, al fel și zborurile către capitala qatareză.

Qatar are 12.000 kmp, fiind cam cât 2-3 județe din România și se găsește pe o peninsulă ce are 186 km lungime și 88 km lățime maximă. Qatar este cea mai mică țară ce găzduiește CM de Fotbal, până acum acest record fiind deținut de Elveția (organizatoare în 1954, țară de patru ori mai întinsă).

A mai fost un caz în care CM de Fotbal a fost organizată într-o țară cu populație mică: la prima ediție, în Uruguay 1930, stat cu populație de sub 2 milioane de oameni la aceea vreme. Statul sud-american are în prezent o populație de 3,5 milioane de oameni, dar suprafața este de 15 ori peste cea a Uruguay-ului.

Țărișoara se găsește lângă Emiratele Unite și Arabia Saudită, are câmpii deșertice, câteva oaze și mici zone pe podiș calcaros. Vegetația este săracă și se cultivă curmale, cocos, mei și porumb, dar în cantități mici,

La Doha, temperaturile pot ajunge și la 50 de grade și niciodată nu poate fi mai rece de 5 grade. Cea mai mică temperatură din țară a fost înregistrată în 2017, într-o localitate numită Abu Samra (+1,5 C). La Doha sunt an de an peste 27 de grade în ianuarie și 33 de grade în noiembrie. Vara, în iulie și august, doar în mod excepțional minimele scad noaptea sub 24 de grade. Plouă în medie în doar 9 zile pe an.

Cel mai înalt deal din țară are 103 m alt. Spre comparație, cel mai înalt zgârie-nori din țară, Aspire Tower, are 300 m înălțime și a fost gata în 2007.

Până în 1989 țara nici nu emitea vize turistice, iar ca atracții, cele mai multe sunt în Doha, iar în afară sunt peisaje de deșert, plimbări cu cămila, arhitectură arabă și tradiții ale beduinilor.

În prezent, datele oficiale arată cam 500.000 de turiști/an în Qatar, dar planurile sunt să se ajungă la 6-7 milioane de sosiri în 2030, ceea ce este enorm.

Principalele locuri turistice din Qatar:

Capitala Doha are, de departe, cele mai multe lucruri interesante: Al Corniche (zona maritimă, dezvoltată masiv în ulimii 20 de ani), Muzeul de Artă Islamică, mall-urile, insulele artificiale The Pearl, bazarul Souq Wakif, bazarul pentru vânătoarea de șoimi, Acvariul (faimos pentru țestoasele uriașe), Muzeul Etnografic (cu vechi case tradiționale reconstruite). 14 clădiri au peste 200 m înălțime, date în funcțiune între 2007 și 2020. Există în plan să fie construit un zgârie-nori de 500 m înălțime.

Khor al Adaid – zona de dune de la granița cu Arabia Saudită, cel mai frumos loc de natură din Qatar.

Petroglifele de la Jebel Jassassyieh – roci sculptate manual în mod rudimentar

Bir Zekreet – Formațiuni spectaculoase geologice și plaje

Mici croaziere cu bărcile tradiționale „dhow”

Al-Zubara, un vechi fort și principalul port comercial al țării până în secolul XIX.

Antilopele oryx (oryxul arab sau oryxul alb), la o fermă în Shahaniya)

De ce este problematică organizarea Cupei Mondiale la Fotbal în Qatar:

  • condițiile de muncă ale lucrătorilor migranți sunt grele, estimările fiind că au murit câteva sute pe șantiere și au fost și sinucideri
  • probleme cu nerespectarea drepturilor omului
  • costuri ecologice colosale
  • acuzații de corupție legate de atribuirea Qatarul dreptul de a organiza CM 2022
  • femeile au o mulțime de interdicții