Împletirea generațiilor
Să asculți Metallica era odată un act de frondă. Pentru că atunci aveam nevoie să sfidăm regulile. Astăzi, Metallica unește părinții cu copiii, lucru aproape imposibil, după cum știm cu toții cei care avem copii. Pentru că avem nevoie nu doar de vrajbă, ci și de dialog.
Metallica a făcut valuri la București, iar expresia nu este un clișeu. E impresionant să vezi cum zeci de mii de spectatori se ridică și coboară, de multe ori la rând, într-o undă care traversează tribunele una după cealaltă, înainte ca trupa să cânte o singură notă sau să rostească vreun cuvânt. Și mai impresionant este să fii unul dintre ei.
Miercuri seară, la concertul Metallica de pe Arena Națională, alături de soț și de fiul meu, am simțit cum mica noastră familie face parte dintr-o familie mult mai mare.
Am văzut mulți părinți și copii, cei mai mulți adolescenți, dar și de vârste mai mici, am văzut bunici și nepoți și am văzut cum muzica trupei șterge diferențele dintre generații, după cum anticipa, înainte de concert, jurnalista Stela Nadoleanu într-un articol din „Totul despre mame”. Așa a fost.
Bucureștiul n-a fost o întâmplare. Împletirea generațiilor s-a întâmplat în mai multe orașe ale turneului. Pentru că, de ani zile, formația Metallica face acest efort de a discuta cu generații diverse.
„Cine este pentru prima dată la un concert Metallica?”, a întrebat James Hetfield, și mâini de toate vârstele s-au ridicat în aer. „Cine a mai fost o dată, de două ori, de trei ori?”, a continuat el. „Cu toții faceți parte din familia Metallica”, a spus. Și nu a fost o vorbă în vânt, a fost poate cel mai frumos lucru pe care concertul l-a adus pe Arena Națională.
Fiecare interacțiune a trupei cu publicul a fost plină de sens și niciun cuvânt nu a părut rostit doar pentru a face show sau pentru a mângâia ego-uri. „Bună seara, București”, a spus în limba română Robert Trujillo. „Ne place să celebrăm muzica din toată lumea și în seara asta o vom face într-un fel special”, a continuat el, înainte să cânte în română piesa „Cine ești tu oare?” a trupei Compact.
Au emoții înainte de fiecare spectacol
Mi-a plăcut mult ceva ce a zis James Hetfield: „Cântăm de 45 de ani. Înainte de fiecare spectacol avem emoții. Și iubim, iubim ceea ce facem. Suntem atât de recunoscători că ați venit să sărbătoriți cu noi”. Poate și de asta Metallica sună și astăzi atât de bine în concert, pentru acele emoții de dinaintea fiecărui show, care nu îi lasă să se plafoneze, pentru faptul că „iubesc, iubesc” ceea ce fac. A fost și aceasta una dintre lecțiile frumoase pe care Metallica le-a adus miercuri la București.
După zeci de ani de turnee și înregistrări, pentru Metallica timpul pare că nu și-a luat niciun tribut din forța și plăcerea de a cânta, iar vocea lui Hetfield a fost la fel de tânără ca întotdeauna.
Energia lui și a colegilor săi de trupă au fost incredibile și, cred eu, muzica lor și-a atins din plin ținta din inimile publicului, în ciuda problemelor notorii de sonorizare ale Arenei Naționale. Probleme de sonorizare care s-au simțit cel mai tare la trupele din deschidere, Knocked Loose și Gojira. Ca o paranteză, mi-a părut foarte rău pentru Gojira, unul din numele mari ale heavy metal-ului, merita să se audă mult mai bine decât s-a auzit, cel puțin de acolo unde am stat eu în tribune.
Când asculți muzica trupei „ca o mamă”
Ce a fost foarte frumos a fost show-ul de lumini, care a făcut magie, magie care s-a văzut cel mai bine la „Nothing Else Matters”. La București, Metallica a cântat în mare parte unele dintre cele mai cunoscute piese ale sale: „The Unforgiven”, „Sad but True”, „One”, „Seek
