În mijlocul discuțiilor despre reforma pensiilor speciale, magistrații de
rang înalt din România vin cu solicitări care sfidează complet așteptările
publice. Documentele prezentate de Înalta Curte arată clar direcția în care
se îndreaptă sistemul: nu spre limitarea privilegiilor, ci spre
amplificarea lor.
Magistrații cer expres:
–
recunoașterea oficială a faptului că volumul de muncă este
disproporționat, din cauza numărului mare de posturi vacante
–
alocarea unor sume suplimentare, sub formă de compensații, din
economiile salariale rezultate din neocuparea acestor posturi
Așadar, în loc ca economiile realizate prin posturile vacante să fie
redirecționate în beneficiul sistemului sau al contribuabililor, se
solicită ca ele să fie convertite în bonusuri pentru cei care „preiau
volumul de activitate”.
Aceste revendicări vin într-un moment în care România se confruntă cu
presiuni bugetare serioase. Într-o țară în care majoritatea salariaților
trăiesc cu venituri modeste, iar pensionarii obișnuiți abia își acoperă
cheltuielile, pretențiile suplimentare ale magistraților sunt percepute
direct ca o sfidare.
Mai grav este faptul că documentele transmise de reprezentanții sistemului
judiciar nu includ nicio propunere de reformă reală:
nicio măsură pentru eficientizarea instanțelor, nicio soluție pentru
distribuirea echitabilă a dosarelor, nicio asumare pentru digitalizare sau
reducerea birocrației. Totul se reduce la bani în plus pentru aceiași
oameni, în aceleași condiții.
Mesajul este limpede: în loc să contribuie la reașezarea justiției într-o
direcție echitabilă și transparentă, o parte a magistraturii rămâne blocată
într-o mentalitate de castă privilegiată, care se consideră îndreptățită la
beneficii suplimentare indiferent de context.
În acest climat, reacția magistraților nu face decât să adâncească
sentimentul de ruptură între sistemul judiciar și societate. În timp ce
cetățeanul de rând vede doar costuri, privilegii și lipsă de
responsabilitate, magistrații de top cer mai multe resurse, mai multă
protecție și noi compensații, cu o detașare totală de realitatea economică
din jur.
Solicitările formulate în aceste zile dovedesc nu doar lipsa de
autoreformă, ci și absența unui minim gest de solidaritate față de restul
populației.
