Recent, președintele american Donald Trump a anunțat impunerea unui tarif
vamal de 10% din 1 februarie 2026 pentru opt țări europene — Danemarca,
Suedia, Norvegia, Franța, Germania, Olanda, Finlanda și Regatul Unit — care
s-au poziționat clar împotriva ideii sale privind controlul sau achiziția
Groenlandei, semnalând că tariful ar putea ajunge la 25% din iunie 2026
dacă nu se ajunge la un acord, ceea ce a generat îngrijorare la nivelul UE
și NATO.
Amenințările cu tarifare au fost interpretate de liderii europeni ca o
formă de coercitive economică și presiune asupra alianței transatlantice,
ceea ce a determinat Comisia Europeană și Consiliul UE să înceapă
consultări privind răspunsuri coordonate. Un punct cheie al discuțiilor
este posibilitatea utilizării Instrumentului anti-coerciție al UE — un
mecanism puternic de represalii comerciale, văzut ca o „bazooka” economică,
care nu fusese niciodată activat până acum și care ar permite blocului
comunitar să impună tarife sau restricții pe sectoare strategice ca răspuns
la presiunile externe.
Pe lângă posibilele măsuri comerciale, Parlamentul European a indicat deja
blocarea ratificării acordului comercial UE-SUA convenit în vara precedentă
ca prim răspuns politic la comportamentul Washingtonului, iar liderii UE au
discutat convocarea unor întâlniri de urgență ale ambasadorilor și ale
miniștrilor de externe pentru a stabili poziția comună a blocului.
Cifrele și aluziile lui Trump privind tarifarea au fost respinse ferm la
Bruxelles: Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Antonio
Costa, președintele Consiliului European, au avertizat că astfel de tarife
ar putea dăuna profund relațiilor transatlantice și ar putea iniția o
„spirală periculoasă” de represalii comerciale care să afecteze și alte
arii economice și politice între cele două părți.
De asemenea, liderii europeni au reafirmat sprijinul față de suveranitatea
Regatului Danemarcei asupra Groenlandei, respingând categoric ideea că
teritoriul ar putea fi cedat sau disputat de către alte state și subliniind
importanța respectării dreptului internațional și controlului populației
locale asupra deciziilor privind viitorul lor.
Contextul acestei crize se înscrie într-un moment complicat al relațiilor
transatlantice: tensiunile privind Groenlanda au implicat și discuții la
nivel NATO, mobilizări simbolice de forțe europene în regiunea arctică și
declarații ferme din partea unor state nordice potrivit cărora nu vor
accepta presiuni sau amenințări în privința statutului teritoriului.
Pe fondul acestor evoluții, unii analiști politici consideră că UE și
statele membre se află într-o situație fără precedent, în care cooperarea
militară, economică și comercială cu SUA este pusă la încercare de decizii
care riscă să erodeze stabilitatea alianței și să atragă răspunsuri
reciproce pe multiple fronturi politice și economice.

