Programul Rabla Plus 2026 împinge românii spre mașinile electrice cu vouchere de 18.500 de lei. În același timp, în plin val de caniculă, Transelectrica anulează lucrări programate și convoacă Comandamentul Energetic pentru a face față consumului record. Contradicția merită pusă pe masă.
România traversează, în 2026, unul dintre cele mai contradictorii momente din politica sa energetică. Pe de o parte, statul investește sume importante în tranziția către transportul electric — 300 de milioane de lei alocate exclusiv persoanelor fizice prin programul Rabla 2026. Pe de altă parte, sistemul energetic național se confruntă, an de an, cu presiuni tot mai mari în perioadele de vârf, când românii pornesc, simultan, milioane de aparate de aer condiționat.
Ce se întâmplă cu rețeaua vara
În paralel, realitatea din teren spune o altă poveste. La ultimul val de caniculă, sub Cod Roșu, Transelectrica a estimat un consum de vârf de aproximativ 8.000 MW în serile de luni și marți, a anulat retrageri programate din exploatare pentru instalații și a convocat Comandamentul Energetic.
Motivul: sistemul funcționează, în vârf, aproape la limita capacității. Autoritățile fac apel la reducerea consumului de la iluminatul public la aparatele de aer condiționat din locuințe.
Adevărul crud: în astfel de momente, energia electrică pentru AC-ul de acasă devine o resursă gestionată, nu o certitudine. România importă în plus, iar prețurile pe piețe explodează exact când cererea e maximă.
Întrebarea care se pune singură
Dacă sistemul energetic actual e sub presiune doar din cauza AC-urilor și a consumului casnic obișnuit, ce se va întâmpla peste 5-10 ani, când sute de mii sau milioane de mașini electrice vor fi puse la încărcat, în paralel, în același oraș?
De unde va veni curentul? Din centrale pe gaz? Din import? Din energie regenerabilă intermitentă, care nu produce noaptea?
România a pus în funcțiune, în 2026, aproximativ 1.500 MW noi în centrale și instalații de stocare, cu alți 1.000 MW în pregătire investiții reale, dar care nu compensează suficient închiderea capacităților clasice și nici nu răspund la un scenariu de electrificare masivă a transportului.
Miza: dependența fără plan B
Tranziția energetică nu este, în sine, o problemă. Problema apare atunci când subvenționăm dependența de o singură formă de energie electricitatea fără să investim, în ritm egal, în infrastructura care o produce, o stochează și o transportă.
Suntem pregătiți, ca țară, să depindem 100% de rețeaua electrică pentru transport, locuire și industrie fără o alternativă reală, fără un plan B?
Deocamdată, răspunsul stă în cifre: 18.500 de lei promiși pentru fiecare mașină electrică cumpărată. Și 8.000 MW consum de vârf pe care sistemul îl gestionează cu dificultate în fiecare vară. Diferența dintre ambiție și realitate se numește infrastructură. Iar aceasta, deocamdată, nu ține pasul.
