Ani de întârzieri în modernizarea rețelelor și planuri rămase pe hârtie
Starea de alertă în care România se află de la 1 august nu e o surpriză. Experții în domeniul energiei avertizează de multă vreme asupra efectelor pasivității autorităților în ceea ce privește securitatea energetică. În ultimii ani, în ciuda angajamentelor luate de statul român pentru a asigura securitatea energetică din surse modernizate și diversificate, peste planurile făcute în acest sens s-a așternut praful, iar starea de alertă în care ne aflăm este un efect direct al amânărilor.
Centrala Nucleară de la Cernavodă, care asigură între 15% și 20% din necesarul de energie electrică al României, abia mai funcționează. Compania responsabilă de siguranța Sistemului Electroenergetic Național, Transelectrica, operează în „condiții de stres” și se bazează inclusiv pe solidaritatea cetățenilor. Această solidaritate este o picătură de apă în Dunărea secată și nu ar fi fost nevoie de ea, dacă autoritățile ar fi făcut ce și-au asumat în urmă cu mulți ani.
Unul din motivele pentru care am ajuns aici este capacitatea limitată a rețelei de a prelua energie de la producători, asta chiar dacă Transelectrica „a avut o mulțime de bani europeni să facă investiții”, a explicat experta în energie Otilia Nuțu. E nevoie ca rețelele să fie „mai deștepte, să gestioneze mult mai mulți producători, consumatori și unii care sunt și una și alta. Ăsta e viitorul”.
Consumul de energie este mult mai diferit astăzi față de cum era în perioada în care s-au construit marile centrale de care România depinde și astăzi. „Avem consum foarte mare în orașe, consum casnic, consum de business-uri de dimensiuni mult mai mici, care sunt toate în jurul orașelor. Ai nevoie să regândești cu totul arhitectura sistemului”, a explicat Otilia Nuțu.
Conform datelor oficiale publicate de ANRE, prosumatorii din România au adăugat în sistemul energetic național o putere instalată totală de aproximativ 3.897 MW (circa 3,9 GW), prin intermediul a 346.194 de locuri de consum racordate la rețea până la jumătatea anului 2026. Rețeaua nu e pregătită să preia decât o parte din această energie.
Experta consideră că e nevoie de cât mai multe surse de producție mică și distribuită în mai multe zone, dar aproape de cerere. De asemenea, e nevoie de diversitate pentru a acoperi cererea: „proiecte combinate, solar cu eolian și cu stocare, care îți acoperă inclusiv ore de seară când ai cerere mare și nu există prea multă energie în restul sistemului”.
Într-un articol publicat pe site-ul think tank-ului EPG, cercetătorul Alexandru Ciocan explică de ce securitatea energetică „nu se rezumă la cât de multă energie putem produce în mod convențional, ci depinde și de cât de repede și de eficient putem adapta infrastructura la noile realități tehnologice, climatice și economice”. În opinia acestuia, stabilitatea sistemului energetic „depinde tot mai mult de flexibilitate, diversificare, interconectare, integrarea surselor regenerabile și capacitatea de a gestiona în timp real variațiile de producție și consum”.
Și statul român, în Strategia Energetică a României 2025-2035, pare să fie pe aceeași pagină cu experții independenți. „Reziliența SEN se bazează pe diversitatea mixului energetic, capacităților de transport și distribuție, capacităților cibernetice de apărare și alți factori, care permit traversarea fără incidente perioadele critice”. Însă, așa cum se întâmplă deseori în instituțiile statului, planurile de pe hârtie nu se văd în practică.
Schimbările aduse legii decarbonizării pun în pericol 5 miliarde de euro
La câteva zile de la declararea stării de alertă în energie, Parlamentul a adoptat proiectul de lege care modifică ordonanța privind decarbonizarea sectorului energetic, cu un amendament susținut de PSD și AUR. Acesta prevede ca închiderea centralelor care produc energie electrică pe bază de lignit și huilă să fie făcută treptat, doar „după instalarea, racordarea și punerea în funcțiune comercială a uneia sau mai multor capacități energetice similare de producere a energiei”.
Modificările aduse legii decarbonizării – cu mai puțin de o lună înainte de expirarea termenului pentru implementarea proiectelor finanțate din PNRR – pun în pericol fonduri europene nerambursabile de aproximativ 5 miliarde de euro. Otilia Nuțu a explicat că nu riscăm să pierdem doar banii din PNRR, ci și banii din fondul de modernizare care erau alocați pentru Complexul Energetic Oltenia, al cărei acționar majoritar este Ministerul Energiei. Este vorba de 895 de milioane de euro din care compania trebuia să construiască parcuri fotovoltaice și centrale pe gaz, ceea ce n-a făcut.
În ceea ce privește proiectul legii decarbonizării, Otilia Nuțu a precizat că „este făcut pe baza planului de restructurare pe care l-a propus Complexul Energetic Oltenia față de Comisia Europeană, în așa fel încât să poată să primească subvenții de la statul român și să primească și bani de la Comisia Europeană pentru a face unele proiecte de investiții. Legea asta nu vine din aer”.
Experta în energie mai observă că nu respectăm termenele și legea în forma în care a fost votată, ceea ce ne scade credibilitatea. „Întoarcem din drum niște lucruri la care ne-am angajat acum niște ani, după ce am cheltuit niște bani și spunem că de fapt noi ne-am răzgândit. Nu merge așa”.
Pentru Otilia Nuțu, ceea ce face statul român acum este să spună că o să continue să facă lucrurile ca până acum, adică aceleași care ne-au dus la criza pe care o avem în acest moment. „Deci cum poate să fie ăsta un lucru bun, pe lângă faptul că vom pierde bani europeni? Bun, să zicem că ne asumăm asta, deși nu ne asumăm nimic. Dar cum ce am făcut până acum este soluția ca să nu avem exact criza în care am ajuns?”, a mai spus experta.
Amendamentul pe care PSD și AUR l-au adus legii decarbonizării ar fi fost redundant dacă România ar fi făcut ce și-a asumat prin PNRR, adică eliminarea capacităților pe lignit și huilă și construirea de centrale moderne. „România a reușit o performanță greu de egalat chiar și într-o administrație obișnuită cu ratarea proiectelor, și-a asumat închiderea centralelor pe cărbune, a obținut bani europeni pentru capacitățile care trebuiau să le înlocuiască, a înființat companii, consilii de administrație și directorate, dar nu a construit centralele”, scrie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, într-un articol publicat recent.
În loc să-și asume greșelile și să caute soluții sustenabile, statul român insistă să continuăm să depindem de centralele pe bază de cărbune. În opinia lui Alexandru Ciocan, asta înseamnă să ignori „datele tehnice și economice, responsabilitatea financiară și cea față de sănătate și de mediul înconjurător. România trebuie să renunțe la această formă de energie nu pentru că este obligată de Bruxelles, ci pentru a trece la un sistem energetic eficient, sustenabil, curat și echitabil”.
Nici Otilia Nuțu nu vede cărbunele ca fiind soluția. „De 30 de ani tot băgăm bani în cărbune. Numai din 2020 încoace, statul român a băgat subvenții de un miliard de euro către Complexul Energetic Oltenia. Îi subvenționăm în continuare din banul fiecăruia dintre noi și nu poate să intre în rețea unul care poate să-ți ofere energie identică la aceleași ore”, a subliniat experta.
Ministerul Energiei, acționar majoritar într-un oligopol care blochează investițiile private
Lista companiilor în care Ministerul Energiei este acționar este lungă. Complexul Energetic Oltenia, Nuclearelectrica sau Hidroelectrica sunt câteva din companiile în care este acționar majoritar. Mai sunt și altele, în care este unicul acționar, cum ar fi Termoelectrica sau Complexul Energetic Hunedoara.
Astfel, „cam 70-80% din tot ce înseamnă producție este gestionată de companii din subordinea Ministerului Energiei. Cum concurează acest oligopol, să zic așa, cu un investitor privat?”, a spus Otilia Nuțu. Experta a mai explicat că, în ceea ce privește dificultatea cu care noii producători intră pe piața energiei, „avem de-a face cu un argument perfect circular. Pe de o parte, nu putem să închidem centralele pe cărbune, pentru că nu punem nimic în loc. Pe de altă parte, nu vine nimic în loc, din cauză că locul e ocupat de centralele pe cărbune – la modul figurat”.
Aceasta a dat exemplul unui potențial investitor care ar vrea să construiască o centrală în Gorj. „Mă duc la Transelectrica și spun că am nevoie de capacitate de rețea ca să injectez aici 700 de MW. Și Transelectrica îmi spune: nu pot să preiau de la tine, pentru că preiau deja de la cărbune. Păi bun. Și atunci cum facem?”
Ce trebuie să facă statul român până la vară ca să evite o situație similară
Pentru 2027, sunt așteptate perioade și mai lungi de temperaturi insuportabile, evenimente meteo extreme și problemele care vin la pachet cu acestea. Otilia Nuțu a dat exemplul Bulgariei și de ce aceasta nu are criză acum, ba chiar poate să ajute și țările din jur. „Bulgaria a investit foarte mult în surse regenerabile și mai ales în capacitatea de stocare”.
În România, statul ar trebui să se uite la proiectele care au solicitat aviz tehnic de racordare în rețea, să le prioritizeze pe cele care se pot face și să scoată de pe listă proiectele care nu mai pot fi realizate, eliberând locul pentru alții care ar putea să facă investiții.
O altă măsură identificată de expertă ar fi „să ne uităm un pic la ce se întâmplă cu capacitatea de stocare. Sunt niște proiecte care sunt în derulare, sunt altele care sunt în curs de avizare și atunci mă uit cum dau avizele mai repede. Deci toate proiectele astea au și avantajul că se pot face în decurs de câteva luni sau maxim de un an, doi”.
Următoarea mișcare ar fi ca statul să se uite la motivele pentru care un investitor așteaptă până la doi ani să obțină un aviz de la Transelectrica. „Asta înseamnă că acolo trebuie să-și facă proiectul de investiție în întărirea rețelei. Trebuie să punem lucrurile astea cap la cap, în așa fel încât să întărim acolo unde se poate întări cât mai repede”, a mai spus Otilia Nuțu.
Ceea ce nu fac și ar trebui să facă Transelectrica și ANRE este să stea la aceeași masă și să decidă ce investiții trebuie făcute în întărirea rețelei – la fel și operatorii de distribuție. Pe lângă asta, e nevoie de contorizare inteligentă pentru a gestiona volumul mare de date de consum energetic.
De asemenea, Otilia Nuțu observă că statul român trebuie să ia în calcul creșterea consumului de energie electrică. „O să avem din ce în ce mai mult încălzire electrică, mașini electrice și atunci se scade consumul de gaz și de petrol. Trebuie să te uiți cum o să arate cererea peste 20, 30 de ani, pentru că orice investiție pe care o fac astăzi trebuie să fie într-un echipament care are o durată destul de lungă de viață. Construiesc o linie, ține 50 de ani”.
Experta consideră că unul din motivele pentru care toate aceste lucruri încă sunt dorințe, nu realități, este încăpățânarea statului de a ține în viață companii care sunt de mulți ani pe butuci. „Dacă ar avea un pic de coloană vertebrală Consiliul Concurenței, poate că s-ar uita și la chestia asta. În ce măsură companiile de stat nu cumva se comportă ca un oligopol care nu permite intrarea în piață altor jucători?”
Pentru Otilia Nuțu, schimbările vor apărea „când o să prindă curaj Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, respectiv Consiliul Concurenței și o să își facă treaba”.
