Tensiuni la nivel înalt în UE: Se cere un pachet de sancțiuni împotriva Israelului
Ceea ce altădată ar fi fost de neimaginat în Uniunea Europeană devine acum realitate. Liderii Uniunii Europene pun tot mai multă presiune pe Comisia Europeană și solicită un pachet de sancțiuni împotriva Israelului. Anunțul a fost făcut de unul dintre cei mai importanți lideri europeni, președintele Franței, Emmanuel Macron, la finalul ultimei ședințe a Consiliului European.
Țările Uniunii Europene sunt acum împărțite în această privință, iar decizia ar urma să fie luată de Comisia Europeană. Analistul politic internațional Andrei Schwartz consideră că ne confruntăm cu o recrudescență a antisemitismului la nivelul Uniunii Europene.
Poziția față de conflictul din Gaza ar fi adesea dictată de orientarea politică a guvernelor sau partidelor din statele membre. Asta înseamnă că atitudinea la nivel global față de Israel reflectă o polarizare profundă pe axa stânga-dreapta. În timp ce guvernele și formațiunile de stânga tind să adopte o poziție critică și să ceară sancțiuni împotriva Israelului din perspectiva drepturilor omului, partidele și guvernele de dreapta sau centru-dreapta, cum sunt exemplele recente din Slovenia sau, pe un alt continent, din Argentina, tind să sprijine dreptul Israelului la autoapărare și să blocheze inițiativele punitive la nivel comunitar.
„Cei de pe stânga, de obicei, sunt cei care promovează această luptă anti-israeliană, în timp ce cei de pe dreapta nu o fac. Vedem asta și în America Latină. S-au anunțat rezultatele în Columbia, unde Gustavo Petro a pierdut, el fiind un fost terorist de stânga care a comis crime acolo, în Columbia. Cât a fost președinte, a rupt relațiile dintre Columbia și Israel, iar noul președinte a anunțat că le va relua. La fel s-a întâmplat și în alte țări din America Latină. În Argentina, cea mai importantă țară de acolo, în afară de Brazilia, Javier Milei susține puternic Israelul. În schimb, dinastia Kirchner a încercat să rupă această relație din diverse motive, inclusiv din cauza corupției venite din Iran și din țările arabe”, spune expertul.
Același lucru este valabil și în Europa. Într-o Uniune Europeană în care partidele de stânga și ONG-urile susținute de acest spectru politic au o influență tot mai mare, criticile la adresa Israelului se întețesc. Există și țări unde steagul palestinian a fost arborat la loc de cinste.
„Acest lucru se întâmplă acolo, dar se întâmplă și în Europa. În Slovenia, Janez Janša a câștigat din nou acum câteva săptămâni, iar prima sa decizie a fost să dea jos steagul palestinian din fața parlamentului, unde fusese arborat de comuniști”, mai spune el.
Frica demografică în Europa de Vest: Sancțiunile ca „supapă de siguranță”
Un alt motiv care ar determina anumite state europene să se apropie tot mai mult de cauza palestiniană și să condamne Israelul ține de presiunea demografică și de frica de radicalizare internă. State ca Franța, Belgia, Olanda și Regatul Unit au o populație musulmană uriașă, iar acest lucru nu putea să rămână fără urmări. În opinia lui Andrei Schwartz, multe dintre statele din Europa de Vest au comunități mari de musulmani, ceea ce influențează direct deciziile liderilor politici, de teamă să nu provoace revolte sau pierderi de voturi.
Asta înseamnă că, pentru multe state din Europa Occidentală, poziția față de Israel nu este doar o opțiune de politică externă, ci o problemă de securitate internă și de calcul electoral. Liderii europeni se confruntă cu presiunea unor comunități musulmane masive și active politic. În acest context, criticarea Israelului sau solicitarea de sancțiuni funcționează adesea ca o „supapă de siguranță” pentru a tempera tensiunile sociale interne și a evita escaladarea violențelor în propriile orașe.
„În general, liderilor europeni le este frică de populația musulmană din propriile țări. În Franța, de exemplu, li se spune direct: «Avem milioane de musulmani, mii de moschei, iar un anumit procent dintre ele propagă un Islam radical. Prin urmare, avem potențialul de a avea zeci de atacuri pe zi. Singurul mod în care îi putem ține sub control este să le oferim o supapă, o țintă majoră asupra căreia să-și verse furia, iar acea țintă este Israelul». Este un lucru teribil și extrem de trist, dar exact așa se întâmplă”, spune analistul.
Aceeași situație este și în țări ca Belgia, Olanda sau Regatul Unit, consideră Andrei Schwartz. Regatul Unit a fost un caz particular mult timp.
„De exemplu, premierul britanic Keir Starmer a demisionat recent. El a trimis inițial niște mesaje pro-Israel după 7 octombrie, dar după aceea a fost pus la punct de propriul partid, care i-a transmis clar: «Populația musulmană din Marea Britanie votează în principal cu noi, ce vrei să facem acum? Trebuie să-ți schimbi poziția». Și uite așa a funcționat treaba”, punctează Schwartz.
Inversarea rolurilor istorice și capcana „auto-blamării” în Europa
Andrei Schwartz vorbește și despre un alt aspect: psihologia colectivă a unor state europene care încearcă în subconștient să scape de trauma sau de vina istorică a antisemitismului. La nivel psihologic și cultural, în Europa ar exista într-o anumită măsură și o încercare de inversare a rolurilor istorice, alimentată de un sentiment profund de vinovăție colectivă legat de Holocaust. Prin crearea unei paralele forțate între acțiunile armatei israeliene în Gaza și atrocitățile naziste, anumite segmente ale opiniei publice și ale elitei europene încearcă, la nivel subconștient, să se elibereze de povara blamului istoric, normalizând ideea că „și victimele de ieri pot deveni agresori”.
„Mulți europeni trăiesc cu un sentiment profund de vinovăție pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului, unii pentru că bunicii lor nu au intervenit, alții pentru că bunicii lor chiar au participat la atrocități. Și atunci, încearcă să închidă acest cerc al auto-blamării, la nivel subconștient, mental și emoțional, spunând: «Uite, dacă evreilor li se dă o șansă, și ei fac masacre și genocid»”, mai spune analistul.
Războiul hibrid și „diplomația cecurilor”: rolurile Rusiei și Qatarului
O altă cauză care ar duce la această intensificare a antisemitismului ar ține de un război hibrid și de acțiunile Rusiei, dar și de cele ale Qatarului, consideră Andrei Schwartz. El vorbește despre o adevărată „diplomație a cecurilor”, despre războiul de imagine, finanțarea mass-mediei și cumpărarea de influență politică prin scandaluri de tip „Qatargate”.
„Solicitările de sancționare a Israelului nu apar într-un vid, ci sunt amplificate de un război hibrid de proporții. Pe de o parte, state precum Qatarul folosesc resurse financiare uriașe pentru a cumpăra influență politică la Bruxelles, aici mă gândesc la fenomenul Qatargate, dar și pentru a finanța platforme media masive. Pe de altă parte, Rusia profită strategic de pe urma acestei breșe europene, stimulând retorica anti-Israel în scopul de a devia atenția internațională și resursele logistice de la războiul din Ucraina”, consideră el.
Banii pompați din Qatar în anumite trusturi media occidentale ar avea un rol enorm.
„Aici se vede succesul războiului hibrid condus de Rusia, Qatar, Iran și așa mai departe. Pe lângă postul Al Jazeera, care ar fi trebuit închis la fel ca Sputnik și Russia Today, pentru că este o mașinărie pură de propagandă, există o mulțime de jurnaliști care sunt plătiți în marile trusturi media internaționale”, este opinia expertului.
Victorie strategică pentru Vladimir Putin
Federația Rusă a fost permanent interesată să abată pe cât posibil atenția de la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Războiul din Orientul Mijlociu a venit ca o mănușă pentru Kremlin, mai spune Andrei Schwartz. Mai mult decât atât, Rusia ar fi colaborat cu Iranul și Hamas inclusiv pentru declanșarea teribilului act terorist de la 7 octombrie 2023.
„Aceasta este, de fapt, marea victorie a Rusiei și a lui Putin. Ei au lucrat intens exact în această direcție. Colaborarea lor cu Iranul și Hamas pentru declanșarea evenimentelor din 7 octombrie a fost calculată special pentru a crea un moment în care atenția întregii lumi să fie deviată de la ceea ce face Rusia în Ucraina”, adaugă expertul.
El amintește și de faptul că, în urma scandalurilor de tipul Qatargate, numeroși politicieni europeni au fost arestați sau au avut diverse probleme.
„Vreau să vă amintesc că au fost arestări în Bruxelles, în Parlamentul European și nu numai, în ceea ce privește Qatargate. A fost Qatargate 1, Qatargate 2 și Dumnezeu știe câte alte situații mai sunt, prin care Qatarul a cumpărat politicieni, inclusiv politicieni din România, dar nu le pun numele aici, pe aceste liste. Dar au fost arestări, de la socialiști greci, de la spanioli, de la italieni, tot felul de oameni au fost arestați”, completează Schwartz.
La nivelul Uniunii Europene, există o întreagă dezbatere ce ține de faptul că țările membre sunt profund divizate în această privință. În timp ce o parte dintre statele europene insistă pentru adoptarea unor măsuri restrictive, există și state care se opun ferm.
„Deși state precum Spania sau Irlanda cer măsuri punitive și sancțiuni economice împotriva Israelului, structura instituțională a Uniunii Europene face ca acest lucru să fie aproape imposibil de implementat. Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) funcționează pe principiul unanimității. Atâta timp cât în interiorul blocului comunitar există state care mențin o linie ferm pro-Israel, UE va rămâne fragmentată, limitându-se la declarații diplomatice ambigue și mesaje contradictorii”, consideră Andrei Schwartz.
Ce spun statisticile oficiale: Schimbare radicală în retorica Serviciului European de Acțiune Externă
Că Europa este tot mai critică o arată și analizele știrilor referitoare la statul evreu și la israelieni, în general. Deși Israelul este țara nevoită să se apere după actul criminal de la 7 octombrie, în cea mai mare parte evenimentele au fost și sunt prezentate asimetric.
„O analiză care a fost făcută la un moment dat arată că procentul știrilor negative la adresa Israelului a crescut după 7 octombrie. Apoi, un alt studiu făcut între 2017 și aprilie 2026 arată că din cele 24.000 de declarații oficiale, comunicate de presă și comunicări diplomatice ale acestui Serviciu European de Acțiune Externă — aceasta este denumirea acestei ramuri de relații externe a Comisiei Europene —, deci din toate aceste comunicări pe tema Israelului, 38% au fost negative, 49% neutre și doar 13% pozitive. Și, așa cum spuneam, după 7 octombrie 2023, după acel masacru, mesajele negative au crescut de la 29% înainte avansării atacurilor la 46% după. Iar cele pozitive au scăzut de la 20% la doar 8%”, sunt cifrele la care se referă Andrei Schwartz.
